În cadrul întâlnirii de la Yalta, dintre Roosvelt, Churchil si Stalin, Churchil i-a dat lui Stalin o bucata de hârtie pe care se preciza ca influenta sovietica în România era în proportie de 90%, iar influenta Aliatilor de 10%. Astfel, drumul pe care urma sa mearga România dupa terminarea celui de al II-lea razboi mondial, a fost pecetluit.
Uniunea Sovietica, împreuna cu reprezentantii ei, impusi sa conduca Romania, falsifica primele alegeri de dupa razboi, facând sa se instaleze la conducere Partidul Comunist Român. Protestele Partidelor istorice fata de ceea ce se petrece în România nu intereseaza puterile occidentale, care pecetluisera deja împartirea Europei. Puterea sovietica putea deci sa-si continue nestingherita realizarea planului cu România.
În aceasta situatie elita intelectualitatii românesti nu avea decât doua alternative: sa ramâna în România, indiferent ce urmari ar putea avea aceasta ramânere, sau sa plece în strainatate.
I. Preotii uniti si situatia românilor din Europa Occidentala
La Colegiul Pontifical "Pio Romeno" din Roma, unde pe atunci era rector Parintele Vasile Cristea, mai erau 16 studenti români, cu studiile terminate, asteptând întoarcerea în România, în Episcopiile de unde au fost trimisi la studii.
Cardinalul Tisserant, Prefectul Congregatiei pentru Bisericile Orientale, a fost informat asupra situatiei din Romania direct de Monsegniorul Patrik O’Hara, Nuntiul Apostolic la Bucuresti care, dupa ce a fost expulzat din Romania, s-a reîntors la Roma.
Intr-o zi Monsegniorul O’Hara i-a convocat pe toti preotii români din Roma la Colegiul "Pio Romeno" si le-a spus urmatoarele: “Asteptati, desigur, sa va reîntoarceti în tara. Eu am venit de curând din România si pot sa va spun ca voi nu stiti ce este acolo. Asteptarea voastra este zadarnica întrucât vor trece multi ani pâna ce se va elibera România. În acest timp sunt sute si mii de refugiati din România care au nevoie de sprijinul nostru spiritual si material. De acestia trebuie sa ne ocupam acum”.
Majoritatea românilor refugiati în Europa Occidentala erau dezorientati si nu cunosteau pe nimeni. Cei mai multi dintre ei au ales calea pribegiei pentru a scapa de închisori, pentru a putea gândii liber si a-si practica credinta. Asadar, lipsa libertatii intelectuale si spirituale a fost motivul principal pentru care, mai ales tinerii si intelectualii, au parasit tara, iar nu dorinta de îmbogatire, cum cred, din pacate, înca multi în România.
Deoarece vorbea bine limbile germana si engleza, tânarul Doctor în Filozofie Octavian Bârlea a fost trimis de Roma în Germania pentru a se ocupa de românii refugiati aici. El s-a stabilit la Königstein im Taunus, localitate situata aproximativ în centrul Germaniei, fiind si aproape de Comandamentul american din Regiunea Rhein-Main.
La Roma Parintele Aloisie Tautu a preluat misiunea de a pastorii românii stabiliti în Cetatea Eterna. Lucrând în Cetatea Vaticanului a putut ajuta pe multi români aflati în lagarele de concentrare, fiind numit Presedintele Comitetului de Asistenta pentru refugiatii din Italia.
La Paris Parintele George Surdu a înfiintat Misiunea Româna Unita din Franta. În 1947 dorul si grija de cei din tara l-au determinat sa viziteze România. Dar în loc sa se întoarca înapoi la Paris, a ajuns în închisorile din tara lui. În aceasta situatie, conducerea Misiunii Române Unite din Paris a fost preluata de Parintele George Cosma, ajutat de alti preoti români ca de pilda Vasile Zapârtan.
În Spania a plecat Parintele Alexandru Mircea, iar în Belgia, la Bruxelles, Parintele Petru Gherman.
II. Înfiintarea Misiunii Române Unite din Germania
La Königstein im Taunus a luat fiinta organizatia “Kirche in Not” cu scopul de a ajuta Biserica redusa la tacere din Europa de Rasarit. De aici Parintele Octavian Bârlea alerga neobosit peste tot unde auzea ca sunt români refugiati si ca este nevoie de ajutorul lui; nu numai în Germania, de la Hamburg pâna la München, dar si în Austria, Franta si Tarile de Jos.
Bavaria era poarta la care ajungeau cei mai multi români fugiti din patria lor. Dat fiind faptul ca numarul lor crestea mereu, Parintele Octavian Bârlea se decide si în anul 1951 îsi muta sediul la München.
Pe lânga neobosita activitate sociala Parintele Bârlea se ocupa si de plobleme stiintifice. Astfel el înfiinteaza “Societatea Academica Româna" reusind sa strânga la un loc elita intelectualitatii românesti. Din "Societatea Academica Romana" faceau parte mari români precum Vintila Horea, George Cioranescu, Parintele Aloisie Tautu, etc.
În anul 1953 Parintele Octavian Barlea primeste alte sarcini din partea Vaticanului fiind trimis în Statele Unite ale Americii sa organizeze oarecum pe romanii emigrati acolo. Ajuns în Statele Unite el se stabileste la Los Angeles unde îsi începe activitatea pastorala, sociala si stiintifica. În urma plecarii Parintelui Bârlea în Statele Unite, conducerea Misiunii Catolice Române din Germania este preluata, în acelasi an, de Parintele romano-catolic Florian Müller, venit din Austria. Parintele Müller locuieste la Tattenhausen, lânga Rosenheim, unde deserveste o parohie de rit latin venind la München ori de câte ori este nevoie si asigurând duminicile Liturghia Unita în limba româna.
Cu timpul se organizeaza, în localul Armeschulschwester din Müllerstrasse, si o scoala în limba româna pentru copiii refugiatilor. La început lectiile de limba româna au fost tinute de Domnul Ion Boaca, secretarul Misiunii, dar mai târziu a fost angajata Doamna Bojescu, învatatoare de profesie. Sub îndrumarea ei calitatea lectiilor de limba româna se îmbunatateste simtitor.
Fluxul de români refugiati în Germania a crescut mai ales dupa semnarea, în mai 1955, a tratatului dintre Austria si puterile de ocupatie, prin care toate trupele de ocupatie din Austria, înclusiv cele americane, trebuiau sa se retraga. Pentru majoritatea refugiatilor Austria, pe de o parte, nu mai reprezinta siguranta dorita, iar pe de alta parte, posibilitatile de ramânere acolo se îngreuneaza simtitor. Din aceste motive tot mai multi refugiati se îndreapta spre Republica Federala Germania.
În februarie 1957, Parintele Vasile Zapârtan, care pâna atunci a condus Misiunea Catolica Româna din Salzburg, este înstiintat de Roma sa se pregateasca sa preia conducerea Misiunii Catolice Române din München.
1. Parintele Vasile Zapârtan
Parintele Vasile Zapârtan preia conducerea Misiunii Catolice Române din München la 1 martie 1957. El o reorganizeaza, o adapteaza noilor situatii si o transforma în „Misiunea Româna Unita din Germania”. Câteva luni mai târziu, Parintele Zapârtan aseaza sediul Misiunii Romane Unite în Kreittmayestrasse 28, iar doamna Trude Rücker este numita secretara Misiunii.
Acest vrednic preot, cu adevarat misionar, alearga zi si noapte pentru refugiatii români veniti nu numai din München ci din toata Germania. De multe ori s-a deplasat în Austria, Italia sau la granita cu Jugoslavia, unde auzea ca au sosit noi refugiati complet dezorientati si care aveau nevoie de ajutor si îndrumare.
Slujbele religioase erau celebrate în Biserica "Sfântul Nicolae", Am Gasteig, în München fiind frecventate de un mare numar de credinciosi, fara a se face deosebire între ortodox sau unit, între romano-catolic sau protestant. Aici românii se adunau sa-si spuna necazurile si sa primeasca unii de la altii sfaturi cu privire la ce si cum sa faca pentru a razbate printre atâtea probleme.
Din doua în doua duminici Parintele Zapârtan celebra Sfânta Liturghie si în alte orase ale Germaniei unde erau refugiati români, ca de pilda Nürnberg, Hamburg, Köln, Berlin.
În ajutorul Parintelui Zapartan pentru pastorirea românilor din Germania, soseste la München, în februarie 1963, Parintele Augustin Maura, preot romano-catolic, de origine spaniola. El vorbea deja destul de bine româneste însa mai trebuia sa-si perfectioneze stilul si, mai ales, trebuia sa învete ritul bizantin.
Într-o perioada de timp relativ scurta Parintele Zapârtan l-a învatat pe Parintele Maura ritul bizantin iar contactele frecvente cu românii l-au ajutat sa-si perfectioneze limba. Astfel în luna august a aceluiasi an Parintele Zapârtan l-a putut trimite pe parintele Maura la Bonn pentru a se ocupa de pastoratia românilor de acolo. Bonnul era pe atunci capitala Republicii Federale a Germaniei si era indicat ca Biserica Româna Unita sa aiba si acolo un reprezentant. Dar, datorita faptului ca la Köln era o comunitate româneasca mult mai numeroasa decât la Bonn, în 1967 Parintele Maura se va muta la Köln unde în Gabelsbergerstraße, iar mai târziu în Möltkenstraße, aseaza Misiunea Româna Unita, ca sucursala a Misiunii de la München. Aici va ramâne pâna în anul 1982 când se va întoarce la Barcelona.
În aceasta perioada la München, Parintele Vasile Zapârtan va înfiinta corul Misiunii pe care el însusi îl va conduce si cu care va face repetitii saptamânal, iar in noiembrie 1969 va înfiinta echipa de dansuri nationale. La prima chemare, care a avut loc în a treia sâmbata din luna novembrie, au raspuns 18 tinere si tineri, dar pe parcursul repetitiilor grupul s-a marit participând nu numai tineri de origine româna ci si de alte nationalitati care locuiau în München. Parintele Zapartan era mândru când la procesiunile “Corpus Domini” lumea admira frumoasele costume nationale românesti cu care erau îmbracati coristii si dansatorii. La sfârsitul procesunii se organiza un spectacol unde dansa si echipa Misiunii Unite. Multi spectatori ramâneau la spectacol numai pâna ce dansau românii ca sa admire frumoasele jocuri românesti din care nu lipseau jocurile de pe Somes sau Calusarii. Ce bucuros era Parintele când auzea “Hai sa mai stam pâna ce danseaza românii”!
Sub aripa Misiunii Române Unite se înfiinteaza “Fondul de Ajutor al Romanilor din Germania” (FARG) cu sediul la München, avândul pe Petre Zima, presedinte, pe Ion Dumitru, secretar si pe Ion Cicala, casier. Societatea era de non profit fiind înregistrata la Oficiul de Finante din München si având ca scop ajutorarea financiara a acelora care vroiau sa-si faca o existenta în Germania si aveau nevoie de un capital de pornire. Împrumuturile se faceau fara dobânda pe o perioada de timp stabilita între conducerea FARG si persoanele care solicitau împrumutul. Capitalul societatii era adunat din cotizatiile lunare ale membrilor care, în felul acesta, erau scutiti de plata impozitelor.
În virtutea activitatii sale misionare, Parintele Vasile Zapârtan a însotit de multe ori pe noii veniti, la Zirndorf, unde era lagarul refugiatilor de origine negermana, sau la Nürnberg unde era lagarul refugiatilor de origine germana. În aceste lagare refugiatii erau ajutati sa se inregistreze si, daca nu aveau unde locui, sa ramâna o perioada, pâna ce primeau drept de sedere în Germania.
În data de 5 August 1976 Monseniorul Vasile Zapârtan a plecat la Nürnberg împreuna cu doctorul Dumitru Leonties si cu alte doua persoane recent venite din Romania, pentru a le înregistra si a le face formalitatile necesare pentru ramânerea în Germania. În dupaamiaza acelei zile, pe la orele 14.00-15.00, întorcându-se de la Nürnberg la München, între Manching si Langenbruck, masina Monseniorului Zapârtan a "deviat" de pe autostrada (dupa spusele soferului autocamionului care venea în spatele masinii Parintelui si care a vazut scena) si a intrat într-un copac de pe marginea autostrazii. "Accidentul" s-a soldat cu trei morti printre care si Monseniorul Zapârtan. Dupa marturisirea fostului sef al spionajului comunist, Generalul Ion Mihai Pacepa, acest "accident" a fost opera regimului comunist din Romania (cfr. Orizonturi Rosii, Editura Ziarului "Universul", New York 1988, p.131). La slujba de înmormântare din ziua de miercuri, 11 august 1976, orele 14 din cimitirul Waldfriedhof din München, au venit mii de români din întreaga Germanie occidentala.
Monseniorul Doctor Vasile Zapârtan s-a nascut la 27 aprilie 1918 în Manastirea-Somes din România. În 25 martie 1945, de Sarbatoarea Buneivestiri, este hirotonit preot la Roma fiind apoi trimis la Misiunea Româna din Paris apoi din Salzburg si apoi pentru aproape 20 de ani la Misiunea Româna Unita din Munchen.
"Unerschließlich sind deine Gedanken und Wege, o Herr!"
"Die Rumänische Mission verliert ihren Hirten und ihre Mitglieder einen Freund, Berater und einen Vater." (Episcopul Vasile Cristea).
2. Parintele Octavian Bârlea
Dupa moartea Parintelui Vasile Zapârtan, Arhiepiscopia de München si Freising l-a desemnat pe Prelatul romano-catolic Hyeronimus Menges sa deserveasca temporar Misiunea Româna Unita din München, pâna la gasirea unui nou preot.
De gasirea unui succesor al Parintelui Zapârtan s-a ocupat Episcopul diasporei, Vasile Cristea. Dupa mai multe cautari (pr. Emil Riti, pr. Iacob Goia OP) si consultari cu membri Comitetului Parohial din Munchen (Eugen Calugaru, Traian Visoianu, Valer Pop, Adrian Chiuzbaianu, Gheorghe Mihalcea, Dumitru Nicodim, Petre Zima), la 7 august 1977, Parintele Mihai Caitar, preot romano-catolic din Moldova, este prezentat oficial comunitatii din München de Preasfintia Sa Vasile Cristea, ca succesor al Parintelui Vasile Zapârtan.
Dar la numai zece luni de la instalarea ca preot al Misiunii Române Unite din Germania, Parintele Mihai Caitar este numit de Arhiepiscopia de München si Freising ca preot al comunitatii studentesti din Haar. Dupa scurt timp el se va muta la Münster unde se va ocupa de pastoratia romanilor din aceasta parte a Germaniei.
La 1 iulie 1978, prin numire din partea Congregatiei pentru Bisericile Orientale din Roma, Monseniorul Dr. Dr. Octavian Barlea revine în Germania ca preot al Misiunii Române Unite. Astfel, la 9 iulie 1978, Monseniorul Octavian Bârlea celebreaza din nou Sfânta Liturghie în Biserica "Sfântul Nicolae" din München. Dupa Sfânta Liturghie, Domnul Dr. Gheorghe Tase, Presedintele Asociatiei Românilor din Germania, l-a salutat pe Parintele Bârlea cu urmatoarele cuvinte: “Asociatia noastra saluta cu deosebita bucurie revenirea la München a Prelatului Dr. Octavian Bârlea. Sfintia Sa reia raspunderea Misiunii Române Unite din Republica Federala Germania. Parintele Bârlea este o personalitate binecunoscuta a exilului nostru românesc. Ajutorul mijlocit de Sfintia Sa dupa 1945, pentru refugiatii români raspânditi pe teritoriul Germaniei a fost hotarâtor pentru sanatatea si existenta multor sute de compatrioti. Cine va scrie istoria exilului românesc din Germania nu va putea trece peste activitatea si realizarile acestui om. Il vedem înca la volanul camionului Crucii Rosii Americane în cautarea românilor de prin spitale si lagare. Totdeauna venea plin de daruri. Ne amintim de acordarea taxelor universitare si burse de studiu la peste o suta de studenti români din Germania, ajutor care le-a folosit la terminarea studiilor. Ne amintim de congresele studentesti - ultimul la Freiman - si de caminul studentesc din München-Harlaching. Stim de activitatea publicistica si stiintifica a Sfintiei Sale, activitate pretuita de noi toti. Îti dorim din inima, spor în realizari.”
Odata cu revenirea la München a Monseniorului Octavian Bârlea sediul Misiunii Române Unite se va muta în Sendlingerstrasse 26, nu departe de Centrul Cultural Românesc apartinator Misiunii, situat în Kreutzstrasse 16. La numai trei luni de la instalarea sa la München, Monseniorul Bârlea publica primul numar al Revistei "Perspective" (Octombrie 1978).
Pe lânga bogata activitate publicistica, Monseniorul Bârlea face eforturi deosebite pentru unirea Bisericilor Nationale Romanesti Ortodoxa si Unita în spiritul Conciliului Florentin. Astfel, în urma mai multor discutii si dupa înstiintarea Congregatiei pentru Bisericile Orientale din Roma, se înfiinteaza “Comitetul de Unificare a Bisericilor Nationale Românesti”, format din ortodocsi si uniti, care lucreaza la un program în acest sens. Prima întâlnire a acestui comitet, în cadrul careia s-a discutat si s-a publicat programul, a avut loc la München în 26-27 noiembrie 1988. Acest program a fost trimis atât la Vatican, la Congregatia pentru Bisericile Orientale si la Consiliul Pontifical pentru promovarea unitatii crestinilor cât si Preafericirii Sale, Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, la Bucuresti.
Dar Monseniorul Bârlea nu a neglijat nici activitatea pastoral-misionara. În 1982 el merge la Aachen unde celebreaza Sfânta Liturghie în Biserica "Sfântul Nicolae" din Großkölnerstrasse. Dupa aceasta data atât Monseniorul Bârlea cât si Parintii Iacob Goia de la Paris si Petru Gherman de la Bruxelles au celebrat regulat, odata pe luna, Sfânta Liturghie pentru credinciosii români din aceasta regiune. Corul din Aachen, condus de Domnul Dan Diaconescu, a înfrumusetat de multe ori slujbele religioase.
3. Parintele Florin Lupuleasa
În anul 1980 emigreaza în Republica Federala Germania, Florin Lupuleasa care a studiat teologia ortodoxa în România dar care nu era hirotonit preot. Monseniorul Bârlea s-a angajat sa-l sustina pentru hirotonire. Astfel, la 6 februarie 1989, la sediul Eparhiei Greco-Catolice din Lungro (Italia) Episcopul Ercole Lupinacci il hirotoneste preot.
Câtiva ani mai târziu, în 1987, Monseniorul Octavian Barlea celebreaza prima Sfânta Liturghie în limba româna la Mainz. Aici comunitatea s-a organizat relativ repede si s-a format un comitet care se ocupa de problemele comunitatii. Monseniorul a mers personal la Mainz pâna în anul 1989 când l-a primit în Biserica Româna Unita pe preotul ortodox Gheorghe Cismaru, venit în Germania în anul 1983.
La Sfânta Liturghie celebrata în Biserica "Sfânta Elisabeta" din München la 5 noiembrie 1995 Monseniorul Bârlea anunta urmatoarele: “Ne aflam azi reuniti în acest loc de sfânta slujba al Misiunii Române Unite din München, pentru a anunta schimbarea conducerii acestei Misiuni. Caci cu 1 Octombrie 1995 Parintele Octavian Bârlea intra în rândul pensionarilor, iar conducerea Misiunii a fost încredintata, în mod provizoriu, Parintelui Florin Lupuleasa. ... Misiunea noastra din München a fost sub jurisdictia Congregatiei pentru Bisericile Orientale din Roma, sub a ierarhiei Bisericii Române Unite din tara si a Ordinariatului Bisericii germane. Dupa decizia data de Eminenta Sa Card. Achille Silvestrini în primavara, jurisdictia a fost data pentru Germania, Ierarhiei Române Unite din tara ca ea, împreuna cu Episcopatul german sa afle solutia pentru continuarea acestei Misiuni in München" .
Pe la sfârsitul anilor '90 Monseniorului Octavian Bârlea i se propune sa se retraga la o mânastire în Romania, cum ar fi de exemplu la Blaj sau la Cluj, unde ar putea în continuare sa scrie. Preasfintia Sa, Episcopul Florentin Crihalmeanu, a trimis o invitatie în acest sens. La început se parea ca ar accepta invitatia dar pâna la urma nu s-a putut decide si a ramas la München. În ziua de 5 aprilie 2006 Monseniorul Dr. Dr. Octavian Bârlea a fost gasit mort în camera lui de la Misiunea Româna Unita. A fost înmormântat în cimitirul Waldfriedhof din München, nu departe de mormântul Monseniorului Vasile Zapârtan. Înmormântarea a avut loc vineri, în aceeasi zi cu a Sfântul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea.
Începind cu luna aprilie 2002 Parintelui Florin Lupuleasa i se încredinteaza, din partea Arhiepiscopiei de München si Freising, conducerea Misiunii Române Unite din München. El va conduce Misiunea pâna la 30 septembrie 2006 când primeste din partea aceleiasi Arhiepiscopii alte însarcinari.
4. Parintele Ioan-Irineu Farcas
Din 1 octombrie 2006 Arhiepiscopia de München si Freising, în deplin acord cu Arhiepiscopia Româna Unita de Alba Iulia si Fagaras, numeste Conducator al Misiunii Române Unite din Germania cu sediul la München pe Parintele Ioan-Irineu Farcas. Prima Sfânta Liturghie celebrata de Parintele Farcas la München a fost duminica, 29 octombrie, în aceeasi biserica din Mathildenstrasse 10 unde s-a celebrat si înainte Liturghia româneasca.
Prezentarea oficiala a noului preot s-a facut în duminica, 5 noiembrie 2007, de catre Preasfintia Sa Virgil Bercea, Episcop de Oradea Mare, desemnat de Sfântul Sinod al Bisericii Române Unite sa se ocupe de diaspora.
La ceremonia de instalare a participat si Monseniorul Wolfgang Huber, responsabil din partea Arhiepiscopiei de Munchen si Freising de Misiunile de limba straina. Dupa Sfânta Liturghie toti cei prezenti au fost invitati la o agapa frateasca la Centrul Cultural Românesc.